Si am inceput la 20 de ani… si continui. Pe zi ce
trece imi dau seama ca e ceea ce trebuie. Recunosc, a fost o vreme cand ma indoiam de
asta. Dar am continuat. Zile bune, zile foarte bune, zile …, zile in care pot
fi eu. Fix asa cum simt. Multi nu inteleg de ce nu m-am dus in alta parte, de
ce nu mi-am ales sa fiu intr-un birou cu aer conditionat si mocheta pe jos, de
ce aleg sa inghit praf de creta, sa sterg la nas copii si asta pe bani putini. Raspunsul este cat se poate de simplu: pentru
ca asa vreau.
Mi se prevestea un viitor stralucit in lumea
bancara, inconjurata de cifre, de contracte, de oameni “grei” (mai ales ca asta
imi alesesem din punct de vedere al studiilor). De fapt, daca se intampla asta,
muream putin pe zi ce trece.
Imi place sa fiu libera, iar profesia de dascal
imi ofera libertate.
Imi place sa fiu creativa, iar profesia de
dascal imi ofera prilejul sa creez.
Imi place sa fiu originala, sa nu fac acelasi
lucru de doua ori, iar profesia de dascal ma ajuta in acest sens.
Imi place sa traiesc, iar eu o fac.
Zambesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu