De ce nu constientizam ca
daca investim în educaţie investim în viitor?
Nu se exagerează cu nimic când se afirmă că
educaţia are un rol vital în viaţa unei persoane. În afara motivului simplu de
a studia din greu la şcoală pentru a putea obţine un loc de muncă bun mai
târziu, educaţia îi permite unui om să exploreze şi să interacţioneze cu lumea
înconjurătoare, să înţeleagă şi să empatizeze cu alte persoane şi popoare, să
adopte o gândire critică şi să conteste, să se întrebe cum şi de ce.
Marele profesor universitar Ion Dobridor-Negret afirma că „învăţământul
românesc se caută pe sine, răvăşit şi derutat”.
Este nevoie ca învăţământul formativ să fie valorificat, cultivându-se
vocaţii şi competenţe. Şcoala românească de astăzi şi de mâine trebuie să
formeze personalităţi creative şi competente. Acest lucru este posibil dacă
învăţarea are loc în clasă, şi nu acasă, aşa cum se obişnuieşte. Locul
lecţiilor de predare şi ascultare trebuie luat de activităţile de predare şi
învăţare; educatorul trebuie să renunţe la poziţia de releu de informaţii
preluând sarcina grea de a declanşa, conduce şi controla efectiv procese de
învăţare. Misiunea profesorului s-a schimbat de la „transmiţător de cunoştinţe”
la moderator al clasei de elevi, care valorifică informaţiile obţinute de ei
din diferite surse şi le completează, care-i învaţă cum să înveţe, atunci devine
clar faptul că înainte de a schimba elevul, trebuie să se schimbe profesorul.
Invatamantule romanesc, eu incerc sa te ajut! Hai, da-mi „mana” si
urmeaza-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu